Agresiunea militară împotriva Ucrainei exacerbează și mai mult perspectivele de reintegrare a Moldovei, iar acest lucru alimentează motivația unor moldoveni de a susține un „divorț” cu regiunea transnistreană, indiferent de consecințele negative ale unei astfel de decizii . . .
Dionysus Cenusha, evaluator principal
Insecuritatea regională, exacerbată de politica externă militaristă a Rusiei, a schimbat planurile europene imediate ale Moldovei. Inițial, s-a pus accentul pe accelerarea implementării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană (UE) și pe stabilirea unui program de asociere ambițios până în 2027. Cerere UE depusă de Ucraina (28 februarie), și o mișcare similară anunțată de Georgia (1-2 martie), a lăsat Chișinăul fără altă alternativă decât să se alăture valului de măsuri pro-europene în rândul țărilor asociate Parteneriatului Estic. Așadar, cel puțin în următoarele 2-3 luni, discuția principală va fi consacrată nu implementării reformelor pentru integrarea europeană, ci pregătirii „documentelor” asupra cărora decizia de la Bruxelles privind dreptul Moldovei la statutul de Candidatul UE depinde. În special, autoritățile moldovenești trebuie să ofere răspunsuri cuprinzătoare la chestionarul UE, care va identifica decalajul dintre aspectele politice, economice și instituționale moldovenești și cele europene. În condițiile normalității geopolitice, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) de guvernământ ar putea realiza un Acord de Asociere, Plan pentru 2022-2027 și, în același timp, să completeze un chestionar, dar țara se confruntă cu o serie de crize,
În același timp, seria de crize prin care trece Moldova îndreaptă atenția publicului către soluții alternative. În ciuda prejudiciului adus statalității sau integrității teritoriale a Republicii Moldova, alternativele pe care publicul le urmărește nu contrazic aspirația europeană. Pe de o parte, interesul cetăţenilor pentru proiectul de reunificare cu România rămâne la un nivel relativ ridicat, acceptabil fie din punct de vedere idealist, fie din punct de vedere utilitar, ca perspectiva realizării unui sentiment de normalitate. Acest lucru contrastează cu incertitudinea cu privire la capacitatea Moldovei de a preveni și rezolva efectiv crizele. Pe de altă parte, există o explozie a sprijinului public pentru secesiunea Moldovei de regiunea transnistreană. Această tendință poate fi explicată prin faptul că o parte a populației țării crede că că recunoașterea independenței regiunii separatiste va grăbi automat drumul european al țării. De fapt, nu există nicio relație de cauzalitate între separatismul transnistrean și, în consecință, drumul către UE, care s-a dovedit a fi o fundătură din cauza eșecurilor regimurilor politice captivate de cercurile oligarhice.
„Chestionarul” UE și oportunitățile modeste ale Chișinăului
Chestionarul privind statutul unei țări candidate la aderarea la UE este rezultatul unei evaluări serioase a țării candidate. Moldova este în acest proces. Ca un prim pas, UE ar trebui să analizeze mai atent starea de fapt, depășind obiectivul mult mai restrâns și mai superficial de a evalua modul în care Chișinăul pune în aplicare Acordul de Asociere. În acest scop, Bruxelles recurge la un chestionar, pe care Chișinăul este obligat să-l completeze în mod corespunzător dacă dorește ca UE să determine compatibilitatea standardelor moldovenești cu cele europene în domeniul administrației publice.
Ministerul Afacerilor Externe a precizat că completarea chestionarului ar necesita „eforturi instituționale colosale” privind sistematizarea informațiilor referitoare la adaptarea legislației europene de către Moldova în această etapă, politicile sectoriale implementate și capacitatea administrativă a țării. Acesta este un chestionar format din 33 de capitole, în cadrul căruia se formulează întrebări foarte specifice, iar răspunsurile solicitate trebuie să fie detaliate, detaliate și fără distorsiuni politice.Pe exemplul unui chestionar primit de Serbia în 2010, putem concluziona că documentul adresat Moldovei poate cuprinde 2000-2500 de întrebări în toate domeniile statului. Împreună cu atașamentele, chestionarul în alb primit de Serbia avea 380 de pagini. Partea sârbă a început pregătirile pentru chestionar încă din 2007, sau cu aproape trei ani înainte ca UE să predea documentul. În acest sens, Belgradul a creat o platformă interministerială cu peste 30 de grupuri de lucru în funcție de fiecare capitol indicat în chestionar.
Autoritățile moldovenești au recunoscut că chestionarul este o sarcină extrem de dificilă, dar nu au precizat când și cum intenționează să-l completeze. Fără îndoială, statul este deja împovărat cu multe crize, așa că este important ca autoritățile să găsească toate posibilitățile necesare pentru a completa chestionarul în cel mai bun mod posibil. Procesul trebuie să fie incluziv, ceea ce înseamnă că autoritățile sunt obligate să implice toate forțele politice și actorii nestatali în proces, chiar dacă instituțiile statului sunt responsabile de completarea chestionarului. Un grup de lucru comun (Task Force), format din diplomați de specialitate, funcționari publici sectoriali și mediul academic din Moldova (din țară și din străinătate) cu profil bazat pe afaceri europene, împreună cu societatea civilă locală, poate contribui la reunirea resurselor umane competente pentru a obține informațiile destinate „chestionarului”. O astfel de mobilizare în jurul completării „Chestionarului european” ar trebui să aibă loc imediat după conferința donatorilor de la Berlin, programată pentru 5 aprilie, la care Germania, Franța și România își vor reafirma sprijinul politic și asistența financiară sectorială pentru Moldova (refugiați, securitate energetică). , reforma statului de drept).
Unirea cu România și separarea de regiunea transnistreană
Aspirațiile unioniste ale moldovenilor sunt prezente la cel puțin o treime din populația țării. Aproximativ 700 de mii de moldoveni au cetăţenie română, dar o parte semnificativă dintre ei locuiesc în ţările UE. Pentru a înțelege despre ce parte a populației vorbim, trebuie să luăm ca referință recensământul din 2004 (înainte de aderarea României la UE), când numărul cetățenilor din Republica Moldova a ajuns la 3,3 milioane. Deci, din această cifră, aproape 21% dintre cetățeni au primit documente românești care atestă personalitatea. Acesta este un procent aproximativ al celor plecați în străinătate, ceea ce a dus la o reducere a populației Moldovei la 2,6 milioane de oameni. Sondajele recente arată că aproximativ 35% sau 910.000 de oameni rămași în Moldova vor vota într-un referendum pentru reunificarea cu România. Această cifră este aproape la fel de mare ca și segmentul populației
Creșterea treptată a sindicalismului se explică prin beneficiile pe care publicul le atribuie apartenenței la statul român, care face parte din UE și are mai multe resurse pentru a fi autosuficientă în comparație cu Moldova, care este din ce în ce mai dependentă de asistența externă. Raționamentul legat de opinia favorabilă a moldovenilor cu privire la independența regiunii transnistrene, aparent, este alimentată de agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei. În contextul desfășurării ilegale a trupelor ruse, precum și al retragerii Rusiei din Consiliul Europei și, respectiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, regiunea transnistreană se transformă într-o „necunoscută”, și mai periculoasă pentru securitatea națională a Republicii Moldova. . În ciuda, că elita politică (Obnovlenye) și economică (rețeaua oligarhică Sheriff) din regiune s-au abținut să atace Ucraina din motive de interdependență economică și riscul unui răspuns militar ucrainean, regimul separatist este supus intereselor geopolitice ale Rusiei. În esență, regiunea poate fi folosită în orice moment ca o platformă de pe care Rusia poate ataca dacă își servește interesele strategice.
În ciuda guvernării pro-reformei și pro-europene, datele sondajelor arată că moldovenii par să fie din ce în ce mai dornici să renunțe fie la independența Republicii Moldova, fie la integritatea sa teritorială. În acest moment, aceste proporții sunt mai mici decât procentul dispus să transfere o parte din suveranitatea țării în favoarea UE sau a Uniunii Eurasiatice (vezi tabelul de mai jos). Dacă Moldova reușește să se apropie de UE prin obținerea statutului de țară candidată, atunci dorința de a se uni cu România, care este parțial văzută ca un substitut pentru statutul de membru UE, ar putea fi redusă. Accelerarea procesului de europenizare a țării poate avea un efect accelerator asupra recunoașterii independenței regiunii transnistrene, mai ales dacă Rusia își intensifică ocuparea Ucrainei sau, și mai rău, o extinde, inclusiv la Odesa, în regiunea transnistreană. .
Masa. Opinia publică despre suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova
Sondaje
Opțiuni
%
IMAS
(feb. 2022)
Aderarea la UE
52
Aderarea la Uniunea Eurasiatică
48
Unirea cu România
35
IData
(martie 2022)
Recunoașterea independenței regiunii transnistrene
31.3
Sursa: compilat de autor cu referire la IMAS și IData
În loc de concluzii...
„Chestionarul” poate fi un catalizator util pentru crearea unei platforme naționale care să reunească instituțiile și actorii necesari pentru pregătirea Republicii Moldova pentru aderarea la UE, cu un calendar realist pentru atingerea obiectivelor stabilite. Guvernul nu ar trebui să monopolizeze agenda europeană, ci ar trebui să mobilizeze întreaga societate în jurul acestui obiectiv complex și dificil. Având un singur partid politic și o mică parte a societății, perspectiva europeană este puțin probabil să fie fezabilă, chiar dacă, din motive geopolitice, UE acordă Moldovei statutul de țară candidată înainte de sfârșitul acestui an, în 2023, sau înainte. sfârșitul mandatului guvernului PDS în 2025.
Mai mult, completarea cu succes a chestionarului și, în consecință, obținerea statutului de țară candidată poate întări percepția pozitivă a independenței țării de către moldoveni, slăbind tendințele unioniste. Cu toate acestea, materializarea perspectivei europene nu va avea același impact asupra poziției moldovenilor cu privire la separarea Moldovei de regiunea transnistreană. Agresiunea militară împotriva Ucrainei exacerbează și mai mult perspectivele de reintegrare a Moldovei, iar acest lucru alimentează motivația unor moldoveni de a susține un „divorț” cu regiunea transnistreană, indiferent de consecințele negative.
Citește mai mult: https://www.ipn.md/ru/novyy-evropeyskiy-plan-moldovy-obedinenie-s-rumyniey-i-otdelenie-ot-pridnestrovs-7978_1088960.html#ixzz7PYwGS9gC
Tynt.push('cpQdhYLP8r6y8EaKkGJozW');
(function () {
var h, s = document.createElement('script');
s.src = (window.location.protocol === 'https:' ?
'https' : 'http') + '://cdn.tynt.com/ti.js';
h = document.getElementsByTagName('script')[0];
h.parentNode.insertBefore(s, h);
})();
